Parcul Țaul, situat în sudul satului Țaul, raionul Dondușeni, este unul dintre cele mai mari parcuri din Republica Moldova, cu o suprafață de 46,2 ha. La doar câțiva kilometri de orașul Dondușeni și la aproximativ 200 km de Chișinău, acesta reprezintă un monument de arhitectură peisagistică protejat, administrat de Primăria Țaul.
Parcul Țaul – istorie
Parcul este renumit pentru planificarea sa arhitectural-peisagistică de excepție, cu grupări de plante bine structurate și utilizarea ingenioasă a reliefului.
Fondat de bancherul Andrei Iacob Pommer, originar din Franța, parcul a fost realizat cu ajutorul inginerului-decorator Ipolit Vladislavski-Padalka, absolvent al Școlii de grădinărit din Odesa. După ce Pommer s-a căsătorit cu Alexandra Bogdan, fiica unui boier din Basarabia, s-a stabilit în nordul Basarabiei și a investit în crearea acestui parc dendrologic deosebit.
Terenul pentru Parcul Țaul, ales de inginerul Vladislavski-Padalka, avea aproximativ 49 ha și era situat lângă vechea livadă a conacului. Cu un relief variat, incluzând trei coline și o vale adâncă, terenul nu era folosit pentru agricultură, ci doar pentru pășunat și adăpostirea vitelor. Suprafața totală pentru parc și livezi a fost de 98 ha.
Parcul Țaul și bogăția sa de floră și faună
În 1900, a început proiectul parcului, inspirat de alte lucrări ale lui Vladislavski-Padalka, iar în toamna aceluiași an s-au plantat primele specii pomicole pe 31,4 ha, puieții fiind aduși din Odesa. În 1901, au fost plantați arbori și arbuști decorativi, iar parcul a ajuns să acopere 35-37 ha. În partea de sud, a fost creat un lac de 3,3 ha, iar în zona uscată din nord-est au fost amplasate conacul și „parcul pentru amatori”. Suprafața totală destinată plantelor decorative era de 46 ha, iar alte 11 ha erau ocupate de viță-de-vie.
Parcul a adăpostit peste 200 de specii de plante, dintre care 147 de foioase și 17 conifere din 22 de țări. În timpul Primului Război Mondial, stăpânii au părăsit parcul, iar acesta a trecut sub administrarea locală, fiind naționalizat după 1944. De-a lungul anilor, parcul a suferit din cauza neglijenței, dar în anii ’50-’60 au fost elaborate planuri pentru restaurarea sa.
Rețeaua de drumuri are o lungime totală de 12,5 km, cu peste 2,5 km mai puțin decât avea la început. Sunt pe cale de dispariție mai multe specii de plante, printre care pinii, sofora japoneză (forma plângătoare), paltinul de munte, fagul cu frunza vișinie, diverse specii de arbuști decorativi, mai ales în partea de sus, uscată, a parcului.
Parcul Țaul – monument de arhitectură
Astfel, monumentul de arhitectură peisagistică a fost luat sub ocrotirea statului în anul 1956 printr-o Hotărâre a Sovietului de Miniștri a RSS Moldovenești.
Ca urmare a privatizării bunurilor publice din 1991, parcul a intrat în patrimoniul Colegiului Agricol Țaul, care era în subordinea Ministerului Agriculturii, la a cărui balanță s-a aflat până în 2002, dar întrucât acesta era inactiv, Legea ariilor protejate din 1998 atribuia parcul Primăriei satului Țaul.
În 2003, parcul a fost transferat în subordinea Sanatoriului preventoriu de bază „Constructorul” al Ministerului Ecologiei și Resurselor Naturale.
Mai mult, începând din 2000, au fost inițiate proiecte de reabilitare a parcului și a conacului, culminând cu restaurarea gardului, reabilitarea accesului și renovarea casei-muzeu în 2014.
Parcul este acum deschis publicului și este vizitat frecvent în sezonul de primăvară și toamnă.
Te îndemnăm să accesezi acest link pentru a descoperi și alte monumente arhitecturale de importanță națională.
