Conacul familiei Ohanowicz (Oganovici), cunoscut și sub numele de Vila Mândâc, este situat în satul Mândâc, raionul Drochia, Republica Moldova.
Construit la începutul anilor 1890, acest conac a fost ridicat la 4 km de satul Mândâc (fostul Livădeni) și la 7 km de satul Cotova, fiind înconjurat de un parc impresionant de 16 hectare.
Parcul combină specii forestiere și fructifere, găzduind trei lacuri, o moară de apă, alei, terase, o baie, un beci cu trei camere și alte anexe gospodărești. În apropierea conacului se află și cavoul familiei Oganovici.
Construcția, cu două nivele și pereți groși din cărămidă adusă din afara țării, impresionează prin arhitectura de influență poloneză din secolele XVII–XVIII, reflectând originile nobilului Kaetan Ohanowicz.
Se spune că Ohanowicz era extrem de prudent, având cinci intrări în conac, și nu ieșea niciodată pe aceeași ușă pe care intra. La subsol, cavoul familiei a fost betonat recent pentru a preveni profanările.
Cercetătorii de la Academia de Științe susțin că acest model de conac-parc făcea parte din stilul romantismului modern timpuriu, iar înfățișarea clădirii principale aduce aminte de arhitectură poloneză a sec. XVII–XVIII, de unde era originar proprietarul.
În 1896, proprietarul a început îmbunătățirea domeniului, reamenajând parcul și construind necropola de familie din piatră, alături de cele trei iazuri și moara de apă cu conductă subterană.
Parcul a fost proiectat de celebrul arhitect Alexandru Bernardazzi, iar cercetătorii Academiei de Științe consideră că ansamblul aparține stilului romanticismului modern timpuriu. În parc se regăsesc specii rare de plante, precum nucul negru, pinul negru și frasinul stufos.
În perioada sovietică, conacul a fost transformat într-o tabără de pionieri, afectând grav exteriorul și interiorul clădirii. În anii 1980, elemente de valoare, precum parchetul și teracota de pe sobe, au fost distruse.
După anii 1990, complexul a fost lăsat în paragină, multe dintre clădiri fiind aproape distruse, inclusiv necropola, care a fost jefuită și betonată. Dintre cele trei lacuri, doar două mai există astăzi, iar moara de apă a dispărut complet.
În 1997, Guvernul Republicii Moldova a declarat conacul drept filială a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, încercând să-l salveze. Din păcate, din lipsa fondurilor, proiectul nu a fost realizat.
O nouă hotărâre de guvern privind restaurarea a fost aprobată în 2003, dar finanțarea nu a fost alocată, iar conacul rămâne într-o stare de degradare.
Te-ar putea interesa și acest articol Conacul Manolache Negruzzi – monument istoric și arhitectural
