Mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova. Este situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km de Chișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele de Codrii Lăpușnei, pe malul lacului Işnovăţ.
Mănăstirea Căpriana – scurt istoric
Atât documentele istorice, cât şi cercetările efectuate în ultimele decenii arată destul de clar că o mănăstire exista pe aceste meleaguri încă din anii ’20 ai sec. XV.
Astfel, în documentul din 10 februarie 1429 acest locaş este menţionat ca „mănăstirea de la Vişnevăţ” (prima menţiune documentară), al cărei egumen era pe atunci Chiprian.
Prima dată el apare într-un act scris la 25 aprilie 1420, când este atestat cu anumite proprietăţi pe aceste meleaguri unde va fi mănăstirea.
Precum reiese din cartea domnească din 1429, mănăstirea de la Vişnevăţ apare ca una situată în centrul unui vast domeniu la obârşia Vişnevăţului, donat de Alexandru cel Bun (1400–1432) soţiei sale Marena. Mai multe decenii mănăstirea s-a aflat în stăpânirea Chiajnei, fiica lui Alexandru cel Bun şi a Marenei, care la 1 aprilie şi 7 mai 1470, după moartea egumenului Chiprian, a donat-o mănăstirii Neamţ.
Activitatea îndelungată şi prodigioasă a lui „popa Chiprian” la această mănăstire a făcut ca populaţia din împrejurimi s-o denumească mănăstirea lui Chiprian sau Chipriana – Căpriana, denumire care a trecut în sec. XVI şi în documentele scrise.
Ştefan cel Mare, domn al Ţării Moldovei (1457–1504), dându-se nepot al lui Alexandru cel Bun a continuat să aibă în grija lui mănăstirea de la Vişnevăţ unde a construit prin 1491–1496 o mare biserică de piatră cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Astfel, zice legenda, a dat poruncă imediat să fie începută construcţia mănăstirii, care s-a numit mănăstirea Căpriana, unul dintre cele mai vechi lăcaşe sfinte, fiind pentru prima dată atestat în anul 1417.
Ca dovadă, stă şi astăzi drept strajă, Stejarul lui Ştefan cel Mare, vechi de peste 500 de ani, şi care se află în cea mai veche rezervaţie din Moldova – „Codrii”.
Mănăstirea Căpriana – legenda
Potrivit unei alte legende, odată, întorcându-se dintr-o bătălie grea cu tătarii pe Nistru, Ştefan cel Mare a ajuns prin aceste locuri şi a hotărât ca va face aici un lăcaş sfânt aşa cum făcea el după fiecare victorie.
A ordonat unui arcaş să tragă o săgeată deasupra codrilor, iar unde cădea aceasta acolo era locul bun să construiască o mănăstire. Când au ajuns în locul unde a căzut săgeata, au găsit o căprioară străpunsă de acea săgeată, care lăcrima.
Este un semn de la Dumnezeu a zis Ştefan cel Mare şi aşa a hotărât că acest loc se va numi Căpriana.
Având statutul mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei.
Ștefan cel Mare a făcut și el reparații bisericii inițiale (Căpriana I), în urma cutremurului din 1471. Acel prim lăcaș era mai masiv decât biserica actuală, însă un nou cutremur, și mai puternic, i-a adus mari stricăciuni în anul 1516.
În 1542 – 1545, domnitorul Petru Rareș a făcut ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. El a rezidit biserica din temelii (Căpriana II, cea actuală).
Din acele timpuri se mai păstrează până azi doar zidurile până spre cornișă, sistemul de boltire fiind reconstruit în epoca modernă, în stil neoclasic.
Planul bisericii a rămas cel tipic moldovenesc, din epoca medievală – acesta fiind dealtfel singurul monument de cult păstrat din acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova.
De asemenea, mănăstirea a fost locul de veci pentru personalități importante din istoria Moldovei, inclusiv pentru mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.
Arhitectura Mănăstirii Căpriana
Mănăstirea este cunoscută pentru frumusețea arhitecturală și bogăția sa istorică. Complexul include Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, o capodoperă a stilului moldovenesc, alături de alte clădiri monastice construite în diferite perioade istorice.
Fiecare clădire reflectă stiluri arhitecturale variate, de la gotic și bizantin, la influențe ale barocului.
În timp, mănăstirea a trecut prin numeroase restaurări, inclusiv în perioada sovietică, când a fost închisă și transformată în sanatoriu.
După căderea Uniunii Sovietice, mănăstirea a fost redeschisă, fiind supusă unor lucrări ample de restaurare care au redat complexului strălucirea de odinioară.
Mănăstirea Căpriana – loc de pelerinaj
Astăzi, Mănăstirea Căpriana este un loc de pelerinaj important pentru credincioșii ortodocși din Moldova și nu numai. Complexul mănăstirii atrage anual mii de vizitatori, care vin pentru a se ruga, a admira arhitectura istorică și a descoperi poveștile fascinante ale acestui loc sacru.
Descoperă mai multe despre mănăstirile și locurile de pelerinaj din Republica Moldova pe acest link.
