Mănăstirea Hîrjauca este situată la aproximativ 25 km de orașul Călărași, pe malul pârâului Hîrjauca, în apropierea satului cu același nume, atestat la 28 iunie 1644.
În secolul al XVIII-lea, aici s-a stabilit o colonie de ucraineni, fugari din guberniile malorosiene.
Mănăstirea Hîrjauca – scurt istoric
Potrivit cercetătorului P. Crușevan, mănăstirea a fost întemeiată ca schit în 1740, de către un bătrân evlavios numit Teodosie, care a construit o casă de rugăciune pentru fugarilor adăpostiți în codrii din jur.
Legenda spune că Preacurata Născătoare de Dumnezeu i-a poruncit de trei ori lui Teodosie să ridice un schit pe locul casei de rugăciune.
Ulterior, doi călugări de la Mănăstirea Neamț, ieromonahul Varsonufie și monahul Inochentie, s-au alăturat bătrânului Teodosie, care a fost tuns în monahism cu numele Teoctist.
Vestea despre mica obște călugărească a ajuns la boierul locului, Niculiță, care a construit o biserică din lemn închinată Adormirii Maicii Domnului, alături de câteva chilii.
În 1813, odată cu înființarea Arhiepiscopiei Chișinăului, Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a acordat schitului Hîrjauca statutul de mănăstire. Sub conducerea arhimandritului Spiridon Filipovici, mănăstirea a cunoscut o perioadă de avânt.
Mai mult, Spiridon, fiind inginer de profesie, a înființat un atelier de fabricat cărămizi și ceramică, din care au fost ridicate întregul complex monastic: biblioteca, trapeza și casele de chilii, toate înconjurate de ziduri solide.
De asemenea, arhimandritul Spiridon a pus temelia bisericii de iarnă, închinată Sfântului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei.
Deși nu a reușit să finalizeze construcția bisericii, deoarece a trecut la cele veșnice pe 22 februarie 1846, Spiridon a lăsat o moștenire de neprețuit.
Parcul mănăstirii, întemeiat de el în 1835, era considerat, până în 1940, cea mai frumoasă grădină din Basarabia, întinsă pe o suprafață de zece hectare.
În 1953, cu acordul arhiepiscopului Chișinăului, Nectarie Grigoriev, mănăstirea Hîrjauca a fost închisă.
Doi ani mai târziu, mănăstirea a fost transformată în casă de odihnă, iar din 1958 a devenit sanatoriu.
În cele din urmă, din păcate, cele peste 300 de volume de cărți și iconostasele bisericilor au fost arse, transformându-se în scrum pe cimitirul preoților și ctitorilor, care ulterior a devenit teren de dans.
Biserica Sfântului Spiridon a fost transformată în sală de sport, iar icoanele de pe pereți, realizate de vestitul iconar basarabean Pavel Piscariov, au fost distruse cu securea și acoperite cu tencuială.
Mănăstirea Hîrjauca – renașterea
Restaurarea bisericii de vară „Înălțarea Domnului” a început în 1981, iar mănăstirea a fost redeschisă în 1993. În toamna anului 1994, biserica „Înălțarea Domnului” a fost resfințită după reamenajare.
Abia în 1998, administrația sanatoriului „Codru” a cedat mănăstirii clădirea stăreției, trapeza și un bloc de lângă biserica de iarnă.
Gospodăria agricolă din localitate a repartizat mănăstirii 2 hectare de pământ arabil în 1993, iar în 1995, încă 10 hectare.
Citește și Mănăstirea Curchi – bijuteria spirituală a Moldovei.
