Conacul lui Manolache Negruzzi din satul Tîrnova, raionul Dondușeni, este un monument de arhitectură de importanță națională, construit în secolul al XIX-lea. Acesta face parte din cele 47 de conace decretate monumente de arhitectură din Republica Moldova.
Conacul Manolache Negruzzi – istoric
Acest conac, ridicat de unchiul scriitorului Constantin Negruzzi, este un exemplu remarcabil de stil neoclasicist și include un parc cu arbori fructiferi și decorativi, anexele gospodărești, o moară și o biserică din 1848. Arhitectura conacului din piatră este caracteristică epocii clasicismului timpuriu.
Când în conac era sediul școlii(până în 1980), cea mai mare odaie – camera de oaspeți, a fost „sala sportivă”, iar trei dormitoare, unite între ele prin uși, cel din mijloc neavând ieșire directă la coridor, au fost „clase primare”.
Centrul de atenție a conacului este fațada principală tratată într-un stil clasicist. Primul stăpân și întemeietorul conacului – Manolache Negruzzi(n. până la 1800+1888) – l-a ridicat într-un timp mai îndelungat, terminându-l la bătrânețe.
În 1817 Manolache era deja stăpânul satului. Mai întâi a construit biserica nouă, pe moșia sa, în 1825, pe care a reconstruit-o în 1848 și a împrejmuit-o cu zid(din care s-a păstrat un metru).
Apoi, în 1888, ultimul an de viață, a mai fost o reconstrucție a bisericii, care lucrare, conform unei legende, s-a făcut, sub umbra boierului”, adică, el a supravegheat mereu toată lucrarea de zidire.
Conacul Manolache Negruzzi – ce s-a păstrat
În concluzie, din cele rămase de la boier sunt: câteva drumuri pavate cu piatră și granit(aproape 2km, din care cca 100m au rămas originale); „școala de băieți”(care construcție este și acum); parcul mare și cel mic; turnul de apă, folosit până la sfârșitul sec. XX; mai multe fântâni mari, din care, cel puțin două au fost acoperite.
În încheiere, dacă de-a lungul timpului, conacul a suferit multiple modificări, dar rămâne o bijuterie arhitecturală, păstrând farmecul și istoria unei epoci trecute.
Conacul este astăzi într-o stare satisfăcătoare și reprezintă un punct de atracție pentru cei pasionați de istorie și arhitectură, oferind o fereastră spre viața de altădată a unei familii boierești moldovenești.
Citește și despre Muzeul Casa Părintească – locul unde tradițiile rămân vii.
