Grădina Turcească este o rezervație peisagistică situată între satele Leuntea și Copanca din raionul Căușeni, Republica Moldova.
Se întinde pe o suprafață de 224 ha și este administrată de Întreprinderea Silvică Tighina.
Este cea mai estică rezervație peisagistică din țară, fiind amplasată la o altitudine de 3-6 m deasupra nivelului mării, ocupând o parte a albiei vechi a fluviului Nistru.
Grădina Turcească – tipuri de vegetație
Rezervația se află în etajul de silvostepă și cuprinde două tipuri de stațiune:
- Luncă de zăvoi de plopi, plopiș și stejar pedunculat, cu sol aluvial moderat umed.
- Luncă de șleau cu sol freatic umed, foarte profund și cu bonitate superioară.
Au fost identificate două tipuri de păduri: șleau de luncă și șleau-plopiș, ambele având productivități variate.
Diversitate floristică
Grădina Turcească este un ecosistem forestier complex, incluzând păduri de stejar pedunculat (Quercus robur), plop (Populus alba) și salcie (Salix alba).
De asemenea, se găsesc plante rare și relicte, precum peștișoara plutitoare, castanul de apă și plescăița, iar rezervația adăpostește colonii de bâtlani.
Arboreturi și specii de arbori
Au fost identificate 21 de specii de arbori, dintre care cele dominante sunt:
- Plopul alb (Populus alba)
- Stejarul pedunculat (Quercus robur)
- Salcia albă (Salix alba)
Pe liziere se întâlnesc arțarul american (Acer negundo) și sălcioara (Elaeagnus angustifolia), iar printre alte specii identificate se numără frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus laevis), paltinul (Acer platanoides) și diverse specii de prun și păr sălbatic.
Importanța ecologică
Rezervația protejează habitate valoroase pentru fauna locală, oferind un mediu propice pentru numeroase specii de păsări, mamifere și plante rare.
Fiind o zonă de tranziție între ecosistemele acvatice și forestiere, Grădina Turcească joacă un rol esențial în menținerea biodiversității din sud-estul Moldovei.
Această arie naturală reprezintă un patrimoniu ecologic important, necesitând protecție și gestionare sustenabilă pentru conservarea sa pe termen lung.
Statutul de protecție al rezervației a fost stabilit încă din perioada sovietică, prin Hotărârea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975, fiind reconfirmat ulterior prin Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
În prezent, rezervația este administrată de Întreprinderea Silvică Tighina, asigurându-se măsuri de protecție și conservare a habitatelor naturale.
V-ar putea interesa și acest articol: Peștera Surprizelor – cu o istorie de peste 10 milioane de ani.
